Hit happens

Chiar nu este o întrebare deplasată, sau capcană, pe bune. Şi nu are nicio legătură cu filmul pe care l-am văzut mai devreme.
Adevărul este că bărbaţii adoră să-şi petreacă timpul liber cu prietenii. Eventual la bar. Bine, sunt şi exceptii. Şi nu voi da nume, ca să nu se simtă nu-ştiu-cum.
Marea problemă: Iubitele. Pentru că ele urăsc faptul că bărbaţii preferă să-şi petreacă timpul la bar, cu prietenii, la o bere sau mai multe.
Soluţia salvatoare: Andes Teletransporterul. O cabină izolată fonic, de marimea uneia telefonice, cu un Touch PC din care iubitul tău îşi poate alege sute de sunete care imită diferite situaţii din mediul înconjurător, fără ca tu să devii suspicioasă, sau, mai rău, să-l părăseşti.
Mon de funcţionare: Întâmplarea face ca tu să îţi suni iubitul, exact în momentul în care el este în bar cu prietenii lui. Iubitul tău se îndreaptă rapid către Teletransporterul montat în incinta barului cu pricina, intră şi închide uşa din urma lui. Acolo, linişte completă. Alege din Touch-PC-ul montat pe peretele interior al cabinei sunetul situaţiei în care vrea să te mintă: fie îţi spune că este la Biserică, fie că este prins în trafic, la spital, la bibliotecă sau la ora de canto. Cea mai aiurea mi s-a părut opţiunea în care el poate alege să-ţi spună că-i stricat la burtă, cu zgomotele de fundal aferente. “Iubito, n-o să-ţi vină să crezi ce s-a întâmplat!”.
"Minunata" invenţie dă roade în Argentina, devinind din ce în ce mai populară. Şi... Uhm, neaaaaah, nu aşteptăm asta şi în barurile de la noi. Am zis!



Cum să nu devenim paranoice după un posibil episod de acest gen, pe propria noastră piele!? Hm?! Dragilor, mă încearcă un gând, cum că după apariţia acestui "fenomen meteo cultural", vă veţi chinui serios pentru ca noi să avem din nou încredere în voi. Buhuhuuuu!

Dialog între vitamine. Am încercat să te avertizez, MĂRULE!



Gros bisous!

Es por tu suspirar, es por tu seducir. Es que yo no puedo mas sin ti! Es por esta pasion que me pone a mil, es que yo no puede mas sin ti! Es que me haces llorar, es que me haces reir, es que yo no puede estar sin! La la la la, it's the way that you smile, the way that you cry. Spanglish, my dear!
Astă seară degust puţin din anii '90, cu tine în gând şi cu el în căşti. Huh, ce vremuri!

Unul dintre cele mai bune lucruri în viaţă este înţelegerea limpede a legăturilor reciproce. Unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată, eşti tu. Ador chipul tău frumos, amabil şi prietenos, simpla ta prezenţă şi tot ceea ce însemni pentru mine. Mă topesc de drag în ochii tăi. Miere pură.
Povestea noastră, pe cât de imprevizibilă, pe atât de frumoasă. Mai întâi şi mai de toate, ca să ne intersectăm destinele, trebuia să avem un vis comun. Ceea ce s-a şi întâmplat în toamna lui 2005, când am făcut amândoi cunoştinţă cu statutul de studenţi la Jurnalism. Sunt vreo două imagini care şi-au pus clar amprenta peste amintirile de-atunci, de când eram boboci. Ştii şi tu cum a fost la început, când nu ne cunoşteam colegii, profesorii... Ţin minte şi-acum primul nostru curs, eu stăteam undeva în prima bancă (nu că aş fi fost o tocilară or something, la asta tu erai mai bun), aşteptam să începem, eram foarte curioasă cum e cu predatul la facultate. Mă roteam în bancă, încercam să cuprind cu privirea toată sala şi să memorez chipurile colegilor ale căror nume încă nu le ştiam. Şi-am vrut să salut şi colegul din spatele meu. Ghici ce?! Colegul acela erai tu. Un chip frumos şi sobru care m-a intimidat într-atât încât m-am întors la banca mea. Şi dacă afli acest episod după cinci ani, nu înseamnă că e cazul să te umfli în pene, da?! :-)) Ca altfel nu îţi mai spun că te urmăream cu privirea în perioada ta de rebeliune, şi că mi-ai făcut farmece cu părul tău lung.
În apărarea mea, s-a întâmplat de vreo două ori să întorc capul după tine... În rest, m-am lăsat sedusă destul de greu, precum o englezoaică ce nu te sărută de la prima întâlnire. Atât de englezoaică am fost, încât ţi-am cedat abia în ultimul an. Când îţi dădeam coate la examene ca să te trezeşti înainte de a te vedea proful (nu-l judecaţi, era workaholic) şi tot pe mine mă certa. Când tu luai examenul şi eu picam, chiar dacă subiectele tale erau rezolvate de mine. Când ne plimbam pe faleză şi aşteptam să iei iniţiativa. Când eram mai tineri. Şi mai frumoşi. Dar nu-i nimic, dragule, vârsta ne aduce mai multă înţelepciune, hi hi hi.

De multe ori gândesc muzical. Îmi trăiesc reveriile diurne muzical. Îmi privesc viaţa în termeni muzicali. Este nevoie de un înalt nivel artistic ca să transpui pe deplin o idee minunată în muzică originală.
Am reauzit astăzi la radio o melodie. Atât de frumoasă, încât mi se pare că oglindeşte frumuseţea ascunsă a sufletului tău.



PS: Mi-e dor de radio. DAR MAI ALES DE TINE!



Love and peace,
Oana

Spending my time watching the days go by, feeling so small. I stare at the wall hoping that you think of me too...

Nu, nu, nu! Sufletul meu nu poate accepta aşa ceva, a fost o zi îngrozitoare. Please, save me!!!!!!!

Once again "see you darlin' " then you leave me with more than a million wishes. I'll brace myself to tell you about you and me, I'll be an ordinary lady but family does mean so much to me.
Deep inside I got a secret wish. I wanna be your wife, I wanna be on your side forever, why don't we spend our lives together?!
When you love a man, you're happy sharin' joys and pains, sometimes love will meet mountains to beat to climb. I'll do my best, you'll see! Oh, poor me, many things to tell you but there's my pride stops the words inside...
When you read this please don't laugh and then if you need me I'll be by your side 'till the end.

Gările, autogările şi aeroporturile Chinei sunt azi supraîncărcate, sute de milioane de chinezi grăbindu-se să ajungă la familiile lor. Ca peste tot în lume, sărbătoarea trecerii în noul an este foarte importantă. Unde mai pui că, la miezul nopţii, va începe anul visurilor îndrăzneţe. Aproximativ două miliarde de oameni sărbătoresc Noul An chinezesc, marcând astfel intrarea în Anul Tigrului de Metal, conform zodiacului tradiţional.
Oficial, sărbătoarea dintre ani durează şase zile, dar mulţi muncitori îşi iau liber întreaga lună de concediu.
Tu, ce faci în această seară? Te pregăteşti pentru Valentine's Day? Sau te întâlnesti cu ai tăi pentru a mânca împreună găluştele tradiţionale, aducătoare de noroc?
Hai, pune-ţi şi tu o dorinţă! Să ne iubim şi-n Anul Tigrului.

Bisous,
Love and peace, Oana.

Don'şoara doboară record după record vânzând rapid bilete pentru spectacolele ei. Sarah poate imita lejer vocile oricărei artiste: Fergie, Beyonce, Miley Cyrus, Celine Dion, Pussycat Dolls, Christina Aguilera, Kelly Clarkson şi lista poate continua.
Iată dovezile:

Se întâmpla ca vara trecută să fim alături de ei când şi-au spus DA! S-a întâmplat ca luna aceasta să lucrăm în aceeaşi formulă (uşor îmbunătăţită) la sezonul 2: cununia religioasă. Şi-am fost şi la petrecerea de după, dans cât cuprinde şi fotografii pe măsură. Ta-daaaaa!!!

Iată o altă joacă pe hârtie. Sau cum să te plimbi deştept! Edi, unde eşti? Trebuie să vezi asta! :-)

... aceea care va prinde buchetul aruncat de mireasă peste cap, se va căsători urmatoarea. Am avut patru contracandidate la buchetul aruncat de Nico. Ditai concurenţa! Asta înseamnă că una din cinci fete, este mai ageră şi mai sprintenă. Aceea sunt eu.
Abia ce-am ajuns acasă, prima grijă a fost să eliberez o vază pentru minunatul bucheţel. Şi drept să-ţi spun, nu pun eu la suflet superstiţiile astea, dar m-am aruncat serios după buchet, pentru că era al Nicoletei. Draga mea dragă, o minune de om cu suflet frumos. Nu pot să nu mă gândesc la ea cu aşa mare drag şi cu aşa mari emoţii. De Sorin (mirele), iarăşi, numai de bine. Nu-şi mai încăpea nici el în piele de fericire. Cât despre Sorin (al meu), Billie Jean a fost sedusă de-a binelea.
Promit fotografii de la marele eveniment, în curând. Stay tuned!

PS: Nico, şedinţă de familie cu tema şantajului sentimental la adresa noastră.

Astăzi este o zi importantă pentru noi. Însă detaliile vor veni odată cu fotografiile de la marele eveniment.
Le mulţumim prietenilor noştri, Nicoleta şi Sorin, că sunt mereu acolo, că ne iubesc şi apreciază. Că distanţa este egală cu zero, şi, mai ales, că nu se supără niciodată, dar absolut niciodată pe glumele noastre nocturne. Data viitoare, promitem şi-un ceai de valeriană.
Bărbieru, familia noastră de suflet de la care vom avea atâtea de învăţat în timp! Şi cum roata e rotundă, şi se învârte, mâ întreb când va veni şi rândul nostru.
Casă de piatră, preţioşilor! Vă iubim mult, mult, mult! Aţi înţeles? Muuuult!